Buni zori maestre, e greu departe în neuitare?
Paltonul singurătății sunt sigură că nu-l purtați,
Acolo, în nemurire, este cenaclul poeților decedați
După ce pe Pământ și-au îndeplinit a lor menire.

Soția, azi, vă cheamă din depărtări amarnice
Iubitul meu, bărbatul meu, măi tată de fată,
E seară, e întuneric și mi se face frig deodată
Plecarea ta mă doare, iar frigiderul sobe-i rece.

În dormitorul sufletului azi e doar tristețe și chin
Și sipetul inimii păstrează în el multe amintiri,
Focul stă la graniță să izbucnească și spun la știri
Că aliații poartă rochia cu volane a rachetelor și vin.

Buni zori prieteni, afară este soare și cer senin,
Vremea nu ține seama de ale noastre supărări
Astrul încălzește generos ale vieții încurcate cărări
Și sper ca porumbelul păcii, să fie un înger divin!

Buni zori maestre, e greu departe în neuitare?
Paltonul singurătății sunt sigură că nu-l purtați,
Acolo, în nemurire este cenaclul poeților decedați
După ce pe Pământ și-au îndeplinit a lor menire.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]