Buni zori maestre, ne atingem și azi aripile,
Ale noastre dor atunci când oprim furtunile
Care strică holdele și ne doboară fructele
Iar la unii durerea se duce până în sufletele

Greu încercate atunci când nedrept cad bombele.
Veșnicia e pomul care arde prin obrajii fructelor toamna
Și o citim în privirea noului născut care-i lumina
Ce străbate tunelul inimilor ca un curcubeu abia apărut,

Însă o simțim și în atingerea buzelor în primul sărut
Atunci când cireșele sânilor fetelor se înfioară tăcut.
Dragostea arde, e puternică și-i mistuitoare
Așa cum poetul iubirii o spunea și zici că-i ruptă din soare,

Astrul așa denumit de astronauți, care încălzește omenirea
Și umblă în taina nopții după lună căreia îi dăruiește iubirea
Împodobindu-i iatacul cu teracota razelor ce aduc fericirea.
Buni zori prieteni, pe Pământ veșnicia este un cuvânt

Pe care acum poetul îl aduce cu fiecare adiere de vânt
Care întoarce paginile cărții de versuri cu care se deschid zorii
În care semnăm cu respect și gânduri frumoase, noi prietenii,
Cititorii, care prin cuvintele lor adaugă pagini neuitării.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]