A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Cleopatra Lorințiu: Internaționala iubitorilor de literatură și Banca amintirilor Goldhammer

0 229

Avem noroc cu globalizarea și zborul informației prin internet în patru zări. Pasionații de scris și de citit se reunesc în grupuri, scot reviste digitale internaționale, scriu unii despre alții cu frenezie și meșteșug, își trimit mesaje de susținere într-o Internațională sublimă și de neoprit. Și de necenzurat.
Prin Internaționala asta am ajuns la domnul Goldhammer, mai exact lucrurile s-au petrecut astfel: George Roca ( românul australian pasionat alcătuitor de reviste, Editura Rexlibris Sydney, Australia 2019 ) a comunicat cu Adrian Grauenfelds ( autorul pasionat și făcător de reviste din Tel Aviv, posesorul Editurii Saga, ) și așezând un cuvânt înainte al lui Dorel Schor au transformat cartea în format electronic în una tipărită și în Israel: povestirile domnului Goldhammer.
Cartea a ieșit dintr-un lanț al prieteniei, veriga ultimă fiind eu, angajându-mă să găzduim o lansare a acestei plachete într-o seară literară la sediul reprezentanței icr din tel aviv, unde mă aflu în acest moment al vieții mele.Evident lanțul prieteniei se va întinde cumva, va progresa, căci de seară se va ocupa Ana Maria Mărgineanu, și poate de carte voi scrie și eu, voi trimite aceste rânduri poetului Lucian Avramescu posesorul AMPress, el va avea amabilitatea grațioasă să le publice … ș.a.m.d și tot așa oamenii, unii cu alții ,poate chiar fără să se cunoască deloc dar împărtășind pasiuni comune, gânduri bune și un anume optimism stric necesar în asemenea cazuri, vor tot continua lanțul prieteniei literare internaționale ca într-un celebru film american în care un puști era declanșatorul unei infinite serii de fapte bune.
În Banca amintirilor se depun cum e și firesc amintiri: aceea a mamei(și-a dorit mereu o mașină de cusut), a tatălui( a visat o bicicletă),amintirea casei (trec pragul de lemn al casei părintești..) , o bucățică de abecedar : ” Intru în dormitorul cu mobile de lemn de brad şi resimt mirosul plăcut al saltelelor reumplute în fiecare an cu ierburi plăcut mirositoare culese de pe câmpiile mângâiate de soare şi de roua parfumată a dimineţii… de legătura de busuioc atârnat la oglindă, de lingura de lemn care reuşeşte să-mi redea gustul bunătăţilor gătite de mama. ”
Deci în bancă există multă nostalgie.Și nostalgia începe la Beiuș, orașul copilăriei, în Bihor, la poalele Apusenilor. ”Valea Nămăieşti ce trecea „hăpt” prin centrul oraşului”, o lume curată și simplă, o lume cristalină…Oare idealizată ? Cine poate ști…povestea e așa de atracțioasă încât de ce nu ne-am lăsa de bunăvoie în naivitate precum copilul ale cărui amintiri ne așteaptă:” Pe malul unde apa era mai mică, erau mulţi pui de peştişori. Îi prindeam cu mâna liberă şi îi beam cu apă din râu în ideea că vom învăţa să înotăm ca ei.” Atât de frumos !
Binecuvântată inocență, minunate amintiri.Totul e perfect vizual, cinematografic,Goldhammer povestește și vezi peisajul cu culori vii, cupele imense care învârt apa și o trimit spre grădinile de zarzavat,atelierul ceasornicarului Leibovici și auzi ticăitul sutelor de ceasuri, toboşarul satului care bătea în tobă şi anunţa ştirile: „’tenţiune, ’tențiune! Puuuu-blicaţiune! Tătă lumè să ascultie, ordin dă la primărie!”
Erau știri de avertizare iar copilului i se părea că Beiușul e centrul lumii:„Astăzi nu lăsaţi vitele la leghelit (păscut) că vin cătanele la puşcălit (exerciţii de tragere) şi pă care-o nimereşte, statul nu feleleşte (răspunde)!!!”. Ăsta era anunțul de mare importanță.
Apoi se completează galeria de personaje: profesorii,desigur, dar și alții precum”Distinsul domn, Iosif Abrudan, avocat orădean de prestigiu, poet, pamfeltist, actor, boem… a compus o serie de pamflete în versuri ”
Spectacolul zilei de târg, târgul de joi de la Beiuș : lapte, smântâna, brânză… Bulgărele de unt se vindea împachetat în frunze de viţă de vie.Amănuntul e esențial și autorul face risipă de amănunte!” Carnea se punea pe frunze mari de loboda, pe prosoape aduse de acasă,”sau ” Galiţele, adică păsăretul, găini, raţe, gâşte, curci, se vindeau numai vii pentru a-şi păstra prospeţimea. Frăguţe, mure, căpșune, coacăze, agrişe se vindeau cu cană… sau în cornete de hârtie.” scoverzi (plăcinte) cu brânză sau croampe (cartofi), pancove (gogoşi) sau castane prăjite.
Parcă vezi și adulmeci piața colorată și veselă, aduce a iarmarocul lui Creangă dar e plasat într-o zonă multilingvistică, de toleranță și întrepătrundere din vestul țării , cel mai influențat de Occident…
O viziune foarte omenească, de naturalețe genuină, de un anume firesc al frământărilor oamenilor în toiul colectivizării forțate, aruncă o altă lumină pe un subiect folosit în literatură îndeobște în tușe prea îngroșate.Meseriile sunt respectate în acest Beiuș ordonat în care hornarul își are rostul lui(Hornarul era simbolul norocului şi toată lumea îl saluta încercând să-l atingă. ),Din acelaşi cor făcea parte şi geamgiul care striga „Ooooblac” sau „Jaaamuri!” şi sifonaru’ care în goana calului ce trăgea căruţa plină cu sticle cu sifon striga „Sodaaaa!” sau „Haló it a szodáș!” (lb. mag.), adică „Alo, aici e sifonarul!”.
Eroul copil, acest Nică de Beiuș, are imaginație tehnică, spintecă burta păpușii să vadă ce e înăuntru și demontează jucăriile cu arc:”Totuşi insistenţele unei învăţătoare cu inimă mare m-au lămurit că fără cele şapte clase nu pot merge mai departe…”
Ah, firescul povestirii, al amintirii și mărturisirii, nimic nu îl poate egala, nimic din arsenalul noilor valuri și tehnici narative, cât de sofisticate or fi ele…Cum toate lucrurile frumoase și calde au un sfârșit, așa e și ieșirea din copilărie a naratorului:”Copilăria mea s-a terminat în 1940, atunci când, după predarea Ardealului, hoardele ungureşti se aflau cam la 30 kilometri de Beiuş iar familia mea, părinţii şi fratele, împreună cu mai mulţi intelectuali români am urcat în ultimul tren cu destinaţia finală oraşul Vaşcău.”
Atmosfera de la 10 Mai, petrecerile populare, excursiile din Țara Moților, descrierile copioase, un fel de ”reportaj” abundând în amănunte și realism, călătoria la Cetățile Ponorului, întâlniri cu personaje diferite și relatări savuroase, toate încap în această carte de o sinceritate dezarmantă. Și de o autenticitate cuceritoare, aș adăuga eu.
” Scriu pentru mine folosind „filtrul selectiv” din creier care ne ajută să uităm ce a fost rău şi să facă mai mult loc în a reţine ce ne face plăcere să ne reamintim în continuare” ne spune autorul nonagenar, plecat din Bihorul natal și stabilit la Tel Aviv, cel care a lucrat o viață în domeniul mecanicii fine, inventator și artizan, autor al unor surprinzătoare și atât de frumoase lucrări plastice în care capta în rășină frânturi de botanică, insecte și semne de viață lăsate așa, ca un soi de mărturii vizuale, la granița dintre artă și mărturisire.Reluarea unor texte vechi, revizitate, sau surprinzătoare observații despre păianjeni, amintiri de înțelepciune populară izvorâtă tot din lumea fermecată a Beiușului, pasiunea nestăvilită față de natură, umor sau mai degrabă malițiozitatea, inventivitatea ori mai degrabă curiozitatea continuă, aceea care ține spiritul viu, toate laolaltă crează o lume specifică a povestirii care atrage, place, se lasă citită.
Povestirea ”Sarcină de partid”, un fel de râsu plânsu care se petrece în 1946 și în care un tovarăș șef care vrea să fie reparată o motocicletă BMW fără acumulatori, ne dezvăluie un narator capabil de un umor natural, neșarjat, ci doar cu un accent nostalgic care chiar înduioșează, de altfel lumea naivităților sau a exagerărilor ”construirii socialismului” e o sursă nesecată de amintiri pentru Goldhamer.
Ca orice carte serioasă, și aceasta are nu doar o prefață ci și o postfață. Autoarea,dr.Magdalena Albu, scrie, conchide :”Natură, poveste, suflet, polimeri… Artistul din Beiuşul Bihorului şi Holonul Ţării Sfinte a imortalizat vreme de 22 de ani în arta sa nu numai timpul, ci şi mişcarea corpurilor solide”…
În ce ne privește, rămânem cu bucuria unei lecturi fermecătoare și a încrederii în lanțul nesfârșit al prieteniilor literare.


APRECIAZA ARTICOLUL !

Cleopatra Lorințiu
Tel Aviv, 8 aprilie 2020

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site web foloseste cookie-uri pentru a va imbunatati experienta. Vom presupune ca sunteti de acord cu asta, dar puteti renunta daca doriti. Accept Citeste mai mult