În ultima perioadă, care s-a manifestat cu  zile caniculare şi ploi torenţiale, vijelii şi viituri, dar şi cu dezbateri sterile ale politicienilor şi televiziunilor pe legile justiţiei, în întreaga Românie s-a dat startul la examenele de absolvire. S-a început cu cele de maturitate, când copii de 15 ani au fost puşi în faţa primului lor examen real, acela care îi desparte de colegii copilăriei, de năbădăile şi nebunelile inerente vârstei, dar şi prima responsabilitate cu adevărat, primul mare examen al vieţii.

Au fost supuşi cu câteva luni în urmă unei simulări a acestui prim  examen, care ar fi trebuit să fie mult mai greu decât examenul în sine. Nu a fost să fie aşa cel puţin în ceea ce priveşte lucrarea la materia matematică. A mai fost ceva, care cred că nu neapărat este în regulă. Ca profesor universitar am corectat, probabil, sute şi mii de lucrări  de-a lungul activităţii de dascăl,  şi pot spune fără teama de a greşi că activitatea în sine ţine foarte mult de gradul de cultură, de înţelegere şi de disponibilitate, de mediul în care gravităm, trăim şi ne dezvoltăm. Ori, alegerea de a trimite lucrările dintr-un judeţ în altul pentru corectare poate fi un adevărat impediment.

E una să trăieşti, să înveţi şi să predai ca profesor în Bucureşti şi alta este să faci acelaşi lucru în Tulcea. Cred că, mai fair ar fi ca lucrările să fie corectate de profesori de la licee din aceeaşi localitate, dar diferite. Oricum, inevitabile au fost şi erorile de corectare, şi multe lacrimi, multă emoţie şi mult stres. O parte din ele le-au rezolvat contestaţiile copiilor, la rezultatele care i-au nemulţimit.

Copiii au intrat la Colegiu, spre bucuria lor şi a părinţilor lor, şi viaţa merge mai departe până la al doilea mare examen al vieţii, bacalaureatul.

Anul acesta a avut un grad mai mic de promovabilitate acest examen după absolvirea colegiului. Probabil că au fost mai dificile probele examenului sau copii mai puţin pregătiţi, cu emoţiile unei confruntări dificile. Am avut chiar şi copil de ministru care nu a promovat, ceea ce spune ceva. Unii rămân cu lacrimi şi regrete, alţii cu bucuria şi fericirea de a-i promova. Ce fericire pe cei 104 elevi care au obţinut nota 10. Ei pot să- şi aleagă orice facultate îşi doresc şi să-şi urmeze studiile, conform propriilor vise.

Dar oricum, până la anul care va veni, să sperăm, un 2019 mai bun,ca profesor,  le urez din inimă  succese depline şi celor mai mici şi celor mai mari elevi care şi-au îndeplinit obiectivul şi mâna pe carte pentru toţi cei care sunt nevoiţi să mai încerce încă o dată obţinerea acestui dificil  examen.