Florentin  Scalețchi: ZILE DE VACANŢĂ 

 

După câteva zile petrecute pe litoralul românesc, chiar în staţiunea Mamaia, aşa zisa perlă de la Marea Neagră, am vizitat Bucovina, fost teritoriu românesc, cu capitala regiunii la Cernăuţi, aflat în posesia Ucrainei, ţară vecină României la graniţa de nord.

Încă de la intrarea în ţară, pe la vama Siret, constaţi că trebuie să te înarmezi cu multă răbdare căci, vrei nu vrei, trebuie să treci prin aşa zise controale, toate, indiferent de calitatea lor, îţi pun câte o ştampilă pe o hârtie-tip, pe care o primeşti de la un subofiţer la bariera de intrare în ţară.

Distribuie prietenilor

În timp ce ştampila e de mult timp scoasă din ţările civilizate, în graniţa ucraineană ştampila e la putere, ţi-o aplică grănicerii, vameşii şi serviciile de crimă organizată.

Drumul de 54 kilometri, de la vamă până la Cernăuţi, este un adevărat infern, plin de şleauri şi gropi, îţi aduce aminte de România în perioada comunistă.  Infernul creşte considerabil în urbe, unde mai bine mergi pe jos decât cu propria maşină, care ar trebui dusă în service după o tură prin oraş, sau cu mijloacele de transport în comun, care sunt adevărate pericole pe drumurile publice, nişte rable ruginite, din anii ’60.

Viaţa în această urbe este la fel de apropiată ca aceea a românilor din anii ’90, când pieţele erau pline dar oamenii erau săraci şi nu aveau putere de cumpărare. Pieţele de altădată din ţara noastră le găseşti la Cernăuţi, vânzările la tarabă sau pe jos le întâlneşti la toate colţurile străzilor.  Multă lume amărâtă şi prost îmbrăcată animă străzile şi staţiile de transport în comun. Cârciumile, restaurantele şi terasele sunt goale, în schimb, autoservirile de tip „împinge tava”, fabricile de mâncare ieftine, sunt pline.

Cu un centru al oraşului, deosebit de frumos şi aerisit, construit şi cu arhitectură apropiată de cea vieneză, care dăinuie din perioada Imperiului Austro-Ungar, când Transilvania şi Bucovina le-au aparţinut, dar şi cu multe blocuri, construite în perioada când Ucraina a fost un satelit al Marii URSS şi care arată dezolant, peste care, de zeci de ani nu s-a mai dat un strat de vopsea.

Viaţa în familiile ucrainene este destul de îngrijorătoare, mai ales după ce peste 500 de tineri ai urbei au murit în zona de conflict din Doneţk şi Lugansk, dintre ruşi şi ucraineni.

Deşi au drumuri foarte proaste, totuşi se construiesc multe vile, îngrijite aş spune, la marginea oraşului.

Dar, tuturor celor care ajung în Bucovina lui Ştefan cel Mare le-aş îndica să meargă la 45 km de Cernăuţi, în drumul spre Republica Moldova, la un lăcaş de cult creştin-ortodox, de o frumuseţe izbitoare, cu un complex de biserici, capele şi clopotniţe, dar şi foarte multe chilii pentru preoţi, călugări şi cei 500 de copii, adoptaţi de stareţul Jar, caz unic în lume, în zona Bănceni de lângă Cernăuţi, de care se poate mândri, căci toţi îi poartă numele. Este un loc de linişte şi curăţenie deplină, cu clădiri permanent întreţinute şi grădini bine îngrijite, înconjurate de un gazon englezesc perfect.

Personal, vreau să mă întorc în acest lăcaş de cult binecuvântat de Dumnezeu, al stareţului Jar. Mergeţi şi nu o să vă pară rău de alegerea făcută. Eu am vizitat, de-a lungul vieţii mele, multe asemenea lăcaşe de cult din diverse locuri din lume, precum Vatican sau domul din Milano şi pot spune că acest lăcaş al stareţului Jar, păstrând proporţia, nu este mai prejos cu nimic, credeţi-mă.