Septembrie 28 azi, Maestre! Buni zori! Vorbeați de aducere aminte. Putini au memorie. Când ajungi în vârf, devine scurtă. O păstrezi doar pentru tine. Parveniți de azi cu ceasuri de mii de euro și care așteaptă votul nostru din patru în patru ani. O lume pentru cel ce e sărac, nu e. Doar munca îl ridică, muncind moare, muncind trăiește. Pentru omul sărac și în plus și bolnav, doctor nu e. Doctorul se uită la plic, la dar, la om. Te vede amărât te casează din privire fără șanse prea mari la supraviețuire. Ești din privire abandonat, dacă nu ai dat
. Când construiești, când realizezi, ești privit cu invidie. Cat ești în treabă ca jurnalist, poet, vecin, rudă, prieten, toți te cunosc. După un timp nici în gând nu te nimeresc, dar să te viziteze, ajute și să-ți mai recunoască meritele. Invidia roade. Invidia doare. Invidia ne scurtează zile fără să vedem și să realizam că toți în același loc mergem. Unde???? Încă nu știm, doar bănuim și vrem ca ceasul să vină cât mai târziu cu putință.
Azi vorbeam cu fiică-mea și ii ziceam. Dacă am să mă îmbolnăvesc de demență, să mă duceți la azil. Pentru o persoană cu o așa boală, răul e pentru cel ce ii stă alături. Cunosc, am văzut, am simțit. Vreau să nu dau suferința nimănui, oricum cel ce e bolnav e în lumea lui.
Tot copilei mele ii ziceam că la judecata de apoi am să cer să pun și eu întrebări…. De ce Doamne nu ai făcut lumea pentru toți la fel??? De ce ai împărțit-o în bună și rea. În negru și alb. În prieten și dușman. Am să-l întreb pe Dumnezeu de ce mi-a luat părinții când aveam nevoie de ei.? De ce într-o parte e soare și în alta plouă. De ce unii au mâncare din belșug, și alții dorm pe stradă în frig? Sunt întrebări care la supărare îmi revin, și câteodată chiar plâng. De ce pentru cei ce ii alegem le suntem indiferenți, și ne tratează ca și când nu merităm nimic.??? De ce? De ce unul plânge mereu, și altul râde când vrea sfidând plânsul celui sărac și căruia ii e greu? De ce lumea e diversă, unde greșim? Mă opresc din întrebări. * Dacă și voi aveți întrebări, scrieți-le. Când am să merg la judecata de apoi, voi întreba privind pe Dumnezeu! Acum am treabă de făcut, am să-l întreb în gând. Doar eu!
