Splendidă capacitatea de a uita
Pietrele au supraviețuit pentru că n-au memorie,
Copacii se usucă pentru că-și amintesc iernile în care au fost trădați
Fericit ești, tu, care uiți
Iar când nu poți uita cu adevărat
Îți imaginezi că nu mai ții minte
Tu care faci exerciții de uitare așa cum ai face genuflexiuni…
Culmea! Îți ies, fericitule!
Minunată însușirea de a uita
Și tragică totodată
Așa cum izbăvire e moartea pentru cel care suferă

(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]