În loc de „Buni zori!”. Fericit cel ce-a învățat să uite

 

Splendidă capacitatea de a uita
Pietrele au supraviețuit pentru că n-au memorie,
Copacii se usucă pentru că-și amintesc iernile în care au fost trădați
Fericit ești, tu, care uiți
Iar când nu poți uita cu adevărat
Îți imaginezi că nu mai ții minte
Tu care faci exerciții de uitare așa cum ai face genuflexiuni…
Culmea! Îți ies, fericitule!
Minunată însușirea de a uita
Și tragică totodată
Așa cum izbăvire e moartea pentru cel care suferă

(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)