Ion Marin: … ȘI CA DÂNSA SUNTEM NOI

 

        ion marin  Întotdeauna m-am simțit vexat în fața afirmațiilor ritoase, semidocte,  că noi românii nu suntem ca alții, ca nemții, ca vesticii, ca nu știu care neamuri coborâte cu hârzobul din cer, fiindcă românul, domle, e puturos, e hoț, e lasă-mă să te las, e cu las că merge și așa, iar un individ spurcat prin toate orificiile, pidosnic, cum ar fi zis cronicarul fără teamă de political correctness, ne găsea și urâți, patibulari, demni de urcat în furci, cum ar veni, și de a fi necinstiți de către toți migratorii care, nu  știu cum se face, dar  nici atunci și nici acum, pe aici n-au mas. Un altul cu o față ca o tigaie întreruptă de o gură ca o târtiță, ca să parodiez și eu stilul ipochimenului creionat mai sus, cu o claie de păr băbească, ne probozește pe unde apucă în opuri fetide, expuse la locuri de fală prin târguri și geamuri cu cărți, că am fi niște nimeni, furi ai pământului și istoriei altora, în vreme ce geniile noastre au fost simpli epigoni, adevărate valori fiind doar ei vreo trei, adoratori înde ei și suficienți pentru toate trebuințele. Aștept a fi contrazis. Ca om care a trecut cu ochii peste o sumă de cărți știu prea bine că ”nația” umană este și bună și rea, că toate religiile lumii veștejesc tarele ființei pământene pe care nu doar românii le întruchipează, că filosofii și scriitorii ne dau da capo al fine o operă completă a ceea ce înseamnă caracterul uman cu viciile. dar și cu înălțările sale, iar popoarele sunt mai toate, în laturile lor profunde și de suprafață, mai asemănătoare decât ne place să credem. Ca să vin la un exemplu mai la îndemână, dar nu frivol, am în vedere colecția de cărțulii apărute la ”Nemira”, parcă, despre viciile neamurilor și dacă n-ai ști încă de pe copertă de cine este vorba n-ai putea ghici. Dar mai bine ne uităm la ce se întâmplă. Cum bine sesiza un sagace observator, ceea ce mânăresc samsarii auto de cartier  de la Târgul Vitan, dând vitezometrul peste cap, nemții au făcut pe scară mondială, echipându-și bolizii cu softuri mincinoase care nu doar că poluau de zeci de ori mai mult, asta încă mai înghițind-o cumpărătorii de pe ambele maluri ale Oceanului, dar cerând și cât nu face, prețuri, adică, astronomice. În această privință poate că da, nu ne comparăm. Cum nici în alte privințe, tot cu mintea neamțului de ne-am potrivi. La noi e mare tevatură că sus-pușii s-au încurcat în cifre, că au zis că nu vrem neam mai mult de 1750 virgulă nu știu câți i/e migranți, dar ceea ce s-a întâmplat în Germania întrece închipuirea, unde, vorba aia, sunt nemți, nemți, nu ca la noi pârîți și corciți, care știu ce este lucrul bine făcut mai bine decât Kotarbinski, părintele conceptului. Prin urmare, când începi prin a-i chema pe hăituiți ca sirenele pe Ulise și a-i blestema ca Antigona pe cei care înalță valuri de sârmă ghimpată în calea valului lor, ca s-o sucești apoi total și să ajungi să spui că asta-i soluția spre a salva civilizația și că adușii de vânturi și bombe nu sunt decât niște hoarde cu acte false care nu vor decât să-ți toace ajutoarele – asta-i culmea prostiei. Dar și a nemerniciei, din moment ce te gândești să-i proptești în marginea imperiului, între balcanici, sub cuvânt că sunt mai obișnuiți cu neamurile proaste, mai măslinii de fel. Teroarea abia începe, fie ea sau nu (dar, parcă, da) agrementată și cu teroriști pur sânge. Iar dacă sărim gârla, vedem urcând la scară marea eroare, de nu o fi cumva o altă lucrătură de felul celor pe care le predau la cursul de Geopolitică și terorism. Aceea prin  care valul de omenet, parcă blestemat, să fie împins ca să continue să se reverse până la a schimba pigmentul și vestmintele  continentului concurent.

O mai pot ține langa cu asemenea întâmplări bivalente, deloc micro – Microsoft,   EADS, etc – ce demonstrează că nu suntem singurii ași ai sucitelor, învârtitelor  și nefăcutelor, nici ca nație, nici ca indivizi și când spun asta mă refer întâi la cei vizibili, la cei din capul trebii.

Distribuie prietenilor

Începusem prin a-mi declara obida pentru insultele prin care cred unii că ne definesc. Mai că aș fi de acord cu ele. Dar cu o condiție. Să spunem și despre toți ceilalți că sunt români sadea. Și să-i boiască ăi de și-au făcut mâna cu noi.

Iar ca să nu lăsăm titlul stingher pentru unii, să amintim de unde vine. De la cel mai îndreptățit s-o spună, fiindcă nimeni n-a iubit mai mult omul lumii, la fel ca și pe omul țării:  ”Lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi….”