Lucian Avramescu: În lumea asta care delirează, constat, nici vesel și nici trist, că sunt

Lucian Avramescu: Buni zori! Trăiți-vă cu intensitate pe voi înșivă, chiar dacă de azi ziua-lumină se ajustează

Lucian Avramescu: Buni zori! La Sângeru, soarele umblă de-a bușilea pe dealuri

Lucian Avramescu: Ajuns prizonier al scrisului, tac vorbind cu iluzia că mă ascultă cineva

Lucian Avramescu: Bună dimineața! Azi n-am mai apucat clipa de argint când se crapă de ziuă lumina

Lucian Avramescu: Buni zori. Începem, iată, să fim eterni, salutând și răspunzându-ne cu glasul dimineții care nu e morocănos

Lucian Avramescu: Buni zori! Cum o mai duceți cu fericirea?

Lucian Avramescu: Trăiește, lăsând lacrimile pe partea ailaltă a drumului

Lucian Avramescu: Nichita mânca libelule, iar libelulele erau acre

Lucian Avramescu: Eu sunt copacul ce va fi tăiat

Lucian Avramescu: Adio, bătrâna mea patrie, tu, ultimul mort în gerontopandemie

Lucian Avramescu: Azi noapte n-a venit sfârșitul lumii