Ultimate magazine theme for WordPress.

Marian Nazat: Sfatul meu către un tânăr îndrăgostit

0 71

 

Deunăzi, un tinerel, pe care îl știu de câțiva ani, mi-a mărturisit că s-a îndrăgostit. I-am privit ochii, aveau altă strălucire. Și vocea i se schimbase, și atitudinea, totul ! Parcă era altcineva. O întruchipare masculină a extazului. După ce mi s-a confesat, m-a întrebat, cu sfiiciunea vârstei, ce aș face eu în locul lui. Am șovăit, iar la sfârșit l-am trimis, din Precauție, la Marin Sorescu:

M-am îmbrăcat c-o armură
Făcută din pietrele ce-au rămas
După ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.

Mi-am protejat
Mâinile, picioarele, gândurile,
Nelăsînd niciun loc liber
Care să poată fi atins de mângâieri,
Ori de alte otrăvuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o
Cu o carcasă de broască ţestoasă
Ce a trăit 800 de ani.

Când totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
– Și eu te iubesc.

„Dar poezia aceasta, mi-a zis el, e scrisă de un bărbat care poartă cicatricele iubirii, or trupul meu e încă neprihănit și neacoperit cu vreo platoșă. Eu vreau să iubesc fără opreliști, cum altuia nu i s-a mai întâmplat până azi, implor zeii dragostei să-mi otrăvească fiecare celulă cu desfătări, cu banchete carnale! Să-mi înflorească sufletul ca o orhidee revărsată din soare!” Ochii i se înflăcăraseră de-a dreptul, pârjoleau. Și, ca să mă convingă, a citat dintr-un poet drag mie: „Dragostea este o nebunie asumată. Dacă nu te scoate din ţâţâni, te strofoci degeaba. E musai nevoie şi de o picătură de ţicneală divină. Sufletului i-e foame de carne, de real.”
L-am lăsat să-și savureze euforia clipei. Pășeam greu, abia trăgeam după mine… carcasa de broască țestoasă. Veche nu de 800 de ani, ci de aproape 60.

loading...

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata