Marina Almășan: Eurovision…pe șleau! (Luni, 5 iulie, orele 21.00, TVR 1)

Îmi iubesc țara și mă doare de fiecare dată când aceasta dă cu oiștea-n gard : în politică, în sport, în muzică sau în orice competiție pe firmamentul căreia flutură tricolorul nostru.
Am fost bolnavă, ori de câte ori, la Eurovision, lucrurile nu au stat cum trebuie. Am constatat, alături de colegi de-ai mei, greșelile, am suferit pentru fiecare din ele, dar mai ales pentru efecte. Da, de acord, nimeni nu e perfect. Dar nici nu cere nimeni perfectiunea. Nu ne dorim decât să ne prezentăm onorabil. Corect, frumos, profesionist. Și, dacă se poate, cu banii înțelept cheltuiți.

Lucrez într-o instituție plină de oameni care-și iubesc meseria și care sunt capabili de lucruri mărețe. Asta dacă sunt lăsați sau încurajați. Sau macar dacă nu li se pun bețe-n roate. Colegii mei au arătat, în atâtea rânduri, că pot , că știu, că sunt bolnavi de meseria lor și de bună credință. De ce au mers, totuși, lucrurile din rău în mai rău, în materie de Eurovision? De ce artiștii îl ocolesc, de ce telespectatorii îi întorc spatele cu telecomanda, de ce presa îl injunghie repetat și de ce plutește acest val de nemulțumire generală deasupra unui eveniment care ar putea deveni un balon de oxigen pentru Romania?

Mai țineți minte anii in care Trăistariu , Luminița, Paula și Ovi se întorceau victorioși de la “razboi”? Cat de mult i-am iubit și răsfățat, cât de mândri am fost că melodiile lor i-au dat gata pe locuitorii Europei?

De ce să nu vrem să ne întoarcem Acolo?

În această seară, dupa vreme lungă de tăcere și ascundere a gunoiului sub preș, Televiziunea Română s-a decis să dea cărțile pe față. In cadrul unei furtunoase dezbateri televizate, românii vor vedea că NE PASĂ. De fapt, că NE DOARE și NE PASĂ. Și că vrem să fie bine. Pentru noi, pentru talentații compozitori și artiști români, pentru realizatorii din TVR și, in final, pentru România.

M-aș bucura mult ca aceste rânduri să vă adune , în această seară, în fața micilor ecrane. Veți găsi acolo nu numai munca de săptămâni a unei echipe întregi, ci și dorința unanimă a unor invitați care nu sunt nicidecum în aceeași tabără ( pregătiți-vă de luptă! ) de a face lucrurile să funcționeze!

Pe diseară, așadar!