Nicolette Orghidan: Surâd pentru că se cred invincibile, surâd a sfidare

Surâd pentru că se cred invincibile, surâd a sfidare și siguranță de sine. N-au cunoscut însă omul care le poate răsturna cu un simplu gând, n-au auzit încă „Ciuleandra” noastră. Ei, mai surâd dacă le arunci în iureșul acelui dans? E ca și cum te-ai întoarce la origini și-apoi ai porni mai departe pe acel drum pe care, la sfat de taină cu soarta, ți l-ai ales, ai făcut primii pași și, surâzând mergi mai departe. Dar ea, neliniștea, crezi că stă degeaba? Sau crezi că-i singură?

Și-a chemat câteva „surate” care au cam dat greș în alte vremuri și, vrând să le „recicleze” parcă, le mai dă o misiune: „Ia, mai duceți-vă în prag la muritorul ăsta, vedeți ce face? Că și-a cam luat-o-n cap în ultima vreme. Mai strecurați-vă puțin în mintea, în sufletul lui și-ncepeți a lucra. Că prea mult ați lâncezit și n-am niciun folos de pe urma voastră”. Inima însă, inima aceasta românească știe ce să oprească, știe când și ce să sădească, ori, sădind optimism, optimism răsare, sădind îndoieli și neliniști, buchet de …„nebuloasă” pesimistă va ieși.

Depinde de om unde își lasă inima să zburde, depinde de om ce lasă să intre-n ea, ce lasă să-i învăluiască sufletul pentru că el va deveni asemeni unui sol bine pregătit apt sau nu să primească a rodi. A rodi ce? Îndoieli, neliniști, fobii? Pentru că și cu zâmbetul pe buze de-ar veni, o îndoială, o neliniște tot îndoială și neliniște-ți aduce.

Și-atunci, …jos „masca” , să vedem și noi cameleonul acesta perfid care vânzolește de ceva timp prin lume bulversând-o și picurându-i din când în când în suflet, cucută. I-a împrăștiat prin ogradă și pe drum doar neliniști, iar în „casa din față” i-a schimbat mai toate cele adunate de generații. Aia-i „casa bună” a românului, e „casa din față” unde au sădit și mai sădesc atâtea inimi, cum Dumnezeu să lași să-ți intre acolo așa, cu zâmbetul pe buze, neliniști?

Hai, că ne-au bătut deja zorii-n fereastră, iar gândul tot cu neliniști e ocupat. Mai avem și altele de făcut, ceva ce nimeni nu se-ncumetă să facă. Mai ales în aceste timpuri când parcă și îngerul ocrotitor a obosit. Avem de primenit „casa din față”, aia „bună”, aia cu inimi, pentru că mai târziu și noi vom așeza acolo inima. Este modul de perpetuare a sufletului românesc și acolo nu-i loc de neliniști.