Oana Stănciulescu: Lecția lui Crin Antonescu

  oana-stanciulescu-biografie-blog-vedete[1]  Crin Antonescu avea șanse mari, enorme, să câștige alegerile prezidențiale și să devină un altfel de președinte. Eu personal cred că ar fi câștigat.

Dar, spre bucuria unora, mulți din păcate, din interiorul și din afara partidului, a renunțat, a lăsat locul altora.

Un gest ca cel făcut astăzi de Crin Antonescu este rar și, de aceea, prețios.

“Antonescu a avut o ambiție personală, Antonescu pune interesele lui personale de a ajunge președinte înaintea intereselor partidului, câinele nu pleacă de la măcelărie, nici Antonescu nu renunță la ciolan”, sau tot atâtea acuzații câte a auzit Crin Antonescu, și mai mult decât atât.

Crin Antonescu a decis să renunțe la ministerul Justiției, râvnit de atâția, doar pentru a da un semnat. Crin Antonescu a decis că e dăunător pentru partid să devină anexa PSD, chiar dacă acest lucru, cel puțin teoretic, îi aducea coronița de premiant. Crin Antonescu a renunțat la funcția de președinte al Senatului. Crin Antonescu a renunțat la toate funcțiile politice, dacă pentru ele trebuia să-și vândă sufletul.

Crin Antonescu nu și-a vândut sufletul. Nu a făcut afaceri, nu l-au interesat banii, nu a fost acaparat de sistem. A vrut doar să schimbe ceva. Nu a putut, nu a fost lăsat, a făcut greșeli, dar nu majore.

Poate că dacă le răspundea mai des la telefon și îi întreba mai des pe cei din partid ce e de făcut, dacă îşi alegea mai bine apropiații, oamenii cărora le-a dat funcții, dacă explica mai bine decizia ieşirii din USL, nu avea atâta presiune din interiorul partidului.

Lucruri mărunte, zic eu. E posibil, însă, ca peste ani, ceea ce a făcut Crin Antonescu să fie înțeles. Crin Antonescu și-a luat singur coronița de premiant. Iar asta nu place nimănui.

(articol preluat din expresmagazin)