Octavian Ursulescu: Pe marginea unei emisiuni a TVR. Bravo, Marinei Almășan!

 

Cu detașare și cu umorul pe care oricum îl am în dotare, am urmărit cu sincer și firesc interes profesional, recenta emisiune de la TVR1 consacrată concursului Eurovision, pe care aș fi văzut-o realizată chiar imediat după jalnica noastră reprezentare.
N-aș fi vrut să fiu în locul Marinei Almășan, care a moderat extraordinar, cu nerv, eleganță, determinare și diplomație o reuniune unde cei invitați (educație românească…), cu unele excepții, țipau, vorbeau unii peste alții, interveneau peste rând. Înafara celor din studio au mai fost intervenții dinafară (Elena Cârstea chiar din SUA, fiind cam singura care s-a pronunțat fără echivoc asupra înzestrărilor vocale ale reprezentantei noastre la ediția din acest an) – compozitori, interpreți, regizori. Cu toate acestea, aș spune că emisiunea nu și-a atins pe deplin, în ciuda intențiilor lăudabile, scopul propus, pentru că unii fie nu erau în temă, cu date concrete, fie n-au dorit să dea cuvenitele replici la afirmațiile celor doi ”oficiali Eurovision”, Liana Stanciu (șefa delegației noastre și la ediția actuală) și regizorul Dan Manoliu (care a fost și el în această postură în trecut, ca și Marina Almășan sau Horia Moculescu). N-aș vrea să se creadă că mă mână vreo adversitate, îi cunosc foarte bine pe cei doi, am colaborat adesea, cu Liana Stanciu am și prezentat un concurs de dans sportiv, dar mai drag mi-e adevărul. Nu spun că ei ar fi ascuns deliberat ceva, dar dacă nimeni n-a pus întrebările cuvenite, nu a venit documentat la dezbatere? De pildă, Liana Stanciu a spus că șeful delegației nu are atribuții decât la fața locului. Dar în ziarul ”Libertatea” de anul trecut directorul general (vai, fie-mi iertat, CEO!) de la Global Records a relatat că în toamna lui 2019 Liana Stanciu l-a căutat, i-a propus o întâlnire și colaborarea. Deci a fost inițiativa ei, nu e nici o rușine, acum putem să ne întrebăm dacă a fost bună sau rea, dar firesc este să și-o asume, ea precizând în același cotidian că a ales Global deoarece avea un procent foarte mare de piese difuzate la posturile de radio (este un argument cantitativ, însă, nu calitativ!).

După cum se va vedea nu fabulez, meseria m-a învățat să mă documentez serios și aș fi ridicat aceste chestiuni dacă aș fi fost în studio. Tot Liana Stanciu a amintit că Roxen ar fi avut 4 melodii pe primele locuri în topuri, nu contest, decât reamintind că nu este un criteriu valoric. Poate anul acesta să fi avut patru, dar anul trecut, când de fapt a fost aleasă, avea, dacă nu mă înșel, decât vreo 2 piese înregistrate și nici un concert live serios, deci experiență zero la o competiție unde trebuie să mai și cânți în timp ce dansezi (îmi aduc aminte că și Horia Moculescu a fost foarte aspru anul trecut pe acest subiect – totul este tipărit, nimic inventat). Mai mult, în așa zisa-selecție de anul trecut de la Buzău (ce ”selecție”? Solista era deja aleasă și doar o piesă din cele 5 era mai răsărită…) organizatorii de la TVR au avut neinspirația, inabilitatea, ca să nu spun că au comis o gafă, programând-o să cânte înainte de Roxen pe extraordinara Dora Gaitanovici, la fel de tânâră. Dar muziciană completă, pianistă, compozitoare și mai ales cu o experiență live net superioară, ca să nu mai vorbesc de palmaresul excepțional: nu mai puțin de 3 Trofee, la Festivalul internațional ”George Grigoriu” de la Brăila, la cel de la Amara (la ambele în acompaniamentul formației conduse de compozitorul Ionel Tudor), la ”Muzic-ADA”, precum și prezență la ”Cerbul de aur” (deci în ”curtea” TVR!). E clar că Dora Gaitanovici ar fi fost o soluție mult mai competitivă.

Multe s-au spus la această emisiune și nimeni n-a avut replică, din păcate. De pildă (iarăși citez din materialele ziariștilor investigatori de la ”Libertatea”) s-a tot bătut monedă cum că…nu sunt bani. Dar am citit în presă că întreaga afacere de anul trecut de la Buzău ar fi costat, în total, nu mai puțin de 600.000 de euro, din care 70.000 pentru cei de la Global Records. De ce oare era nevoie de o asemenea cheltuială inutilă, când jocurile erau aproape făcute și totul se putea reduce la o consultare publică într-un studio al TVR? Să fiu bine înțeles, n-au nici o vină nici cei de la Global Records (au fost angajați, plătiți, și-au făcut treaba după cum au crezut de cuviință) și nici artiștii de la ultimele 3 ediții, când n-am intrat în finală. Ei au fost aruncați în focul luptelor fără a avea suficientă experiență, iar eșecul ar putea constitui și pentru ei un handicap în devenirea lor ulterioară, o ”pată” pe CV-ul lor. Trebuia însă ca organizatorii să invite toate casele de producție, toți autorii, indiferent de vârstă, într-o adevărată, cuprinzătoare selecție națională, unde sigur am fi descoperit zeci de melodii și de voci!

Au mai fost câteva subiecte neabordate sau tratate superficial. Horia Moculescu (jos pălăria, a fost cel mai incisiv și mai la obiect!) a subliniat că avem de-a face cu un concurs de Creație, de MUZICĂ, Eurovision SONG Contest. Liana Stanciu l-a contrazis, afirmând că e Show, nu Song. Ceea ce mă îndoiesc. Sigur că asta a cam devenit, din multe puncte de vedere, acest concurs, dar în acest caz unde a fost show-ul nostru, în ce a constat? De ani de zile aceiași dansatori care se învârt în jurul solistei, în timp ce alte țări au demonstrat convingător cum trebuie să arate un adevărat show de imagine TV, cu dotările tehnice actuale, cu costume ingenioase, efecte, lumini, imaginație.

Sugestivă a fost în emisiune trecerea în revistă a participărilor noastre (tot Horia Moculescu, dacă nu mă înșel, și-a amintit că la prima participare a României a fost respins superbul cântec al lui Laurențiu Cazan, ”Say Something”! Ce-și face omul cu mâna lui…). Ocazie de a mă întreba pe ce criteriu a fost menținută și anul acesta solista numită anul trecut, după atâtea critici, fiindcă nu există nici o obligativitate oficială în acest sens. Exemplul italienilor: ei au un criteriu clar (doar noi le schimbăm mereu), merge la Eurovision învingătorul de la Sanremo. Cum anul trecut, din cauza pandemiei, Eurovision n-a avut loc, Diodato, care câștigase cu compoziția sa ”Fai rumori” în 2020, a rămas acasă și Italia a fost reprezentată de cîștigătorii Sanremo din acest an, membrii formației Maneskin (”clar de luna”, în daneză), care au triumfat și la Eurovision! Și mi-a venit în minte situația lui Ovidiu Anton, cântăreț absolut remarecabil, cu experiență live, de factură rock, lansat, culmea, de TVR (a fost lider al proiectului lui Titus Munteanu, ”Școala vedetelor 2”). El câștigase o adevărată selecție națională, dar n-a ajuns în finala europeană fiindcă TVR nu-și plătise cotizațiile la EBU. Nu era oare normal ca în anul următor să fie trimis automat la Eurovision?
În studio s-au aflat 3 membri ai U. C. M. R. – Horia Moculescu, Andrei Tudor, Cristian Faur – cărora li s-a adăugat, prin intervenție video, colegul Adrian Romcescu, deci patru personalități cu înaltă pregătire muzicală, competență. Bravo Marinei Almășan că i-a chemat la dezbatere, cuvântul lor cântărește greu, în rest însă, nu numai la Eurovision, asistăm la o totală marginalizare a breslei profesioniștilor muzicii ușoare, membrii U.C.M. R.. Își poate imagina cineva un concurs literar jurizat de persoane care nu sunt membre ale Uniunii Scriitorilor? Anul trecut, din juriul de selecție a făcut parte doar un membru al Uniunii Compozitorilor, Andrei Tudor, care spre cinstea lui nu s-a ferit să critice lacunele proiectului. Anul acesta n-a mai fost nevoie de juriu, din moment ce s-a stabilit (cine, mai exact?) ce melodie va interpreta Roxen (altminteri o fată frumoasă, capabilă de progrese). În schimb a existat un juriu al României (?), care a stabilit punctele acordate de țara noastră celor din finală. Ei bine, din acest juriu n-a făcut parte nici un compozitor profesionist, nici un membru al U.C.M. R., în condițiile în care Eurovision este un concurs de Creație! Să ne mai mirăm că acest juriu n-a acordat 12 puncte Republicii Moldova?…

Unii dintre cei din studio au marșat pe trend-ul actual, chipurile modern, afirmând că Eurovision nu mai e ce-a fost. Dar ia să luăm, la ediția 2021, exemplul Elveției (locul 2) – solist cu o piesă de muzică ușoară tradițională, Franței (3) – cu o șansonetă, al Bulgariei (în primele 10) – toți cu piese de factură clasică, de muzică ușoară pură. De aceea mi se pare obligatoriu să nu mai fie insultaţi şi izgoniţi de ”modernişti” de la posturi private de radio (nelipsiţi din aceste jurii, deși ei NU difuzează muzică ușoară românească!) adevărații muzicieni, compozitorii de valoare, numiți dinozauri, depășiți și alte asemenea. Muzica este numai una, artă dar și știință, trebuie s-o studiezi, s-o stăpânești. LA EUROVISION NU ÎNTÂMPLĂTOR PARTICIPĂ POSTURILE PUBLICE TV, NU CELE COMERCIALE, DE ACEEA CRITERIILE SE CUVINE A FI ALTELE. ROMÂNIA TREBUIE SĂ FIE REPREZENTATĂ DE O MELODIE ORIGINALĂ, ROMÂNEASCĂ, RESPECTÂND IDENTITATEA NOASTRĂ CULTURALĂ! Și poate ne mai amintim și de dulcea, frumoasă limbă română…Nu am observat să cadă pe spate străinii când cântăm, mai mult sau mai puțin corect, în limba engleză. Anul acesta bună parte din finaliștii a cântat în limba țării respective. Să mai amintesc și de victoria, rară, a unei țări balcanice, Serbia, cu o emoționantă BALADĂ cântată în sârbește? Sunt curios dacă au cântat vreodată în românește și cum o fac artiștii care ne-au adus triplă necalificare în finală din ultimii ani…

Grav este că TVR nu are emisiuni de muzică ușoară, de nici un fel – cu comentarii, lansări de discuri, concerte, filmări, personalități invitate în studio, cu EDUCAȚIE MUZICALĂ. De ce a dispărut ”Atenție, se cântă?” a lui Horia Moculescu? Deci timp de un an pe postul public nu se întâmplă nimic (nu sunt nici măcar preluate festivalurile de muzică ușoară importante, au mai rămas doar vreo câteva) și brusc ne strângem să vedem ce-i de făcut la Eurovision. Închei cu un exemple semnificativ: am prezentat de 13 ori festivalul de la Mamaia, care practic a aparținut TVR. Festivalul nu mai există, dar TVR nu s-a ocupat în nici un fel de istoria și legenda acestui festival, deși are toate filmările. În schimb am fost invitat în această vară la emisiunea estivală a lui Cătălin Măruță, de la ProTV, pentru a creiona 10 momente din istoria festivalului. Ceea ce era de demonstrat.
Cu toate acestea, HAI ROMÂNIA!