Petrutza Petruta: Adie Crăciunul cu miros de cozonaci calzi

Deși vine Crăciunul, la mine adie-a primăvară,
Soarele ne sărută zilnic ca și când ar fi ultima oară.
Doar porcul vecinului amuțit cu un par
A plecat supărat, să hrănească burta unui șătrar.

În zori, fulgii de nea purtau vălul de mireasă al iernii
Prin grădini, dar căldura i-a risipit pe unii
Iar cei rămăși singuri cred că de tristețe s-au topit
Și au atins pământul cu lacrima clipei ce a asfințit.

Colindele bine cântate de copii ne aduc bucuria Crăciunului
Atunci când leru-i ler se aude pe ulița satului.
Adie aerul plin de miros de cozonaci calzi
Și cei care pot, în pădure pleacă să taie brazi.

Să vină Crăciunul cu sănătate,
Nu contează că e vremea să asistăm muți la toate.
Să ne ducem anii care s-au adunat, cu mândrie,
Și Dumnezeu să ne dea doar bucurie!

(Replică – promptă! – la poezia lui Lucian Avramescu)