Adio, dar te rog, rămâi cu noi!
Eu nu pot să pricep ce-nseamnă
Să mă despart hoțește de voi,
Căci treptat am devenit o blondă doamnă

Mulți când vorbesc sunt mori stricate
Ce turuie o grămadă fără a zice nimic,
Iar magicianul cuvintelor ​fermecate

Nu mai poate glăsui niciun pic.

Scrieți adio acum când e un țel ce ne unește
Și visul din livadă este a tuturor poveste
Pe care vrem să o ducem la un glorios final
Împreună cu proiectantul și finanțatorul principal.

Iarba să vă mângâie ca până acum tălpile
Nu aveți de ce să locuiți dedesubturile
Și vă rog să scrieți povești pentru copii
Pe care să le citim seara la lumina lămpii.

Dumnezeu o să vă dea răgaz să le faceți pe toate
Așa că, direcția spre înainte, spre realizări, poete!
Nu puteți să vă despărțiți de noi, de scrisul din zori,
Sunteți mesagerul clipei trăite care zice: Buni zori!