Amintirile nu au mâini și nici picioare,
Dar sunt ale trăirilor inimii de gânduri purtătoare.
Glonțul dragostei plecat din arma situată sub coaste
Țintește pieptul golaș atacat de a iubirii oaste.

Hei, maestre, timp este să mai iubiți un pic
Femeia, muza care v-a intrat în suflet și a aruncat cheia.
Scrieți-ne povești de iubire cu pana ce nu are diagnostic
Și care e purtătoarea cuvintelor duioase cu care mângâiați femeia.

Lautrec adora în cabaret mișcările senzuale ale dansatoarelor
Și consuma mult absint sfârșind noaptea în brațele curtezanelor.
Româncele, femei frumoase, au umput bordelul lumii, atrăgătoare plasă,
Și nu mai nimeresc să se întoarcă în locul sărăcăcios numit acasă.

Hei, Avramescule, lumea nu s-a plictisit de scrierile frumoase
Care trag storul nopții și fac diminețile cititorilor mai luminoase.
Cafeneaua poetului este deschisă în fiecare zi și este plină de cuvinte,
Iar aroma lor ne pătrunde în inimă și cu drag le adunăm în minte.