Deși smoala-i asociată din tată-n fiu cu Sarsailă,
Nu e nevoie să completezi cu migală un test grilă
Pentru a fi admis să faci focul la un imens cazan,
Ci să fii al bătutului de cuie în palme, partizan.
Văd șiruri de cocori cu unghiul zborului stricat
Și fața adevărată a lumii care de durere s-a strâmbat,
Românii s-au împărțit în multe cete, pe regimente,
Nu mai sunt un neam, îi găsim disipați în multe continente.
Chiar dacă-acasă nu mai este astăzi un mic paradis
Poarta sărutului ne-a unit, deși Brâncuși a murit la Paris,
Iar miorița laie păștea pe-un picior de plai, pe-o gură de rai
Și codrii de aramă de-i treceai, cu pădurea de argint vorbeai.
Lumea s-a înrăit, viciul e la putere și ne înjurăm de-a valma
Cei care vor să scape spre urcuș, doborați sunt cu sudalma,
Dracii din adâncuri s-au mutat de veghe la cazanele românilor,
Unde oamenii ajung neîncetat la fundul vaselor, cu ajutorul oamenilor.
