Petrutza Petruta: Tabloul crimei, cu sângele bătrânei a fost pictat

Spunea Einstein că viața-i o tapiserie minunată.
Mai spunea și că am creat lumea după gândirea noastră.
Undeva, în actul creației, creierul omului s-a scurtcircuitat
Și celulele capului aiurea, de-a valma, s-au așezat.

Un monstru având chip de om, burta mamei a părăsit,
A crescut și în a lui nebunie și-a ucis bunica, cea care l-a iubit.
Cea care te adora cu stelele ochilor ei sclipitori
A căzut răpusă de un topor ce a lovit de mai multe ori.

Motivul abominabilei crime a fost iubirea,
Sentimentul divin ce merge mereu la braț cu fericirea.
Dar se pare că armonia Universului s-a destrămat
Și sufletul mărunt al adolescentului o viață a curmat.

Aici, în tabloul crimei, cu sângele bătrânei pictat,
Nu doar Satana, cea pe care se dă vina, a acționat,
Ci și faptul că părinții dorind să le facă un bine,
Își părăsesc copiii și pleacă să muncească în lume.

Mariile încă nasc prunci luminoși și calzi ca Iisus,
Într-o lume răsturnată azi, ce are josul în sus
Și în care pământul parcă s-a stricat în om,
Dar și eu sper ca fluturi blânzi să se suie din al nostru atom.

(Replică la poezia lui Lucian Avramescu)