Șerban Cionoff: NICI CU SIMONA HALEP NU VREI SĂ FII VECIN, DOM* NIGEL?

La ora când scriu aceste rânduri, toată lumea comentează, cu entuziasm şi admiraţie, victoria de răsunet a Simonei Halep obţinută aseară la Roland Gaross, prima performanţă de această talie a unei românce după 34 de ani. Curg,fără oprire, mesajele de felicitări, urările sincere şi entuziaste şi, fapt semnificativ, multe mesajele primite de fata noastră de aur din partea unor admiratori care nu ne sunt şi concetăţeni, însoţesc numele Simonei cu cel al României.
Scriu accentuat vorbele astea fiindcă, din păcate, mai ales în ultima vreme, de pe nişte meleaguri unde, cu o mare doză de bună credinţă uşor naivă, socoteam că avem numai prieteni, ne parveneau nişte ziceri otrăvite. Campionul (”campionatul” ăsta să fie la ei, acolo, la ne-prieteni!) fiind un domn(parcă aşa ar trebui să îi zic, nu?)Nigel Farage , originar din ţara care i-a dat lumi pe Marele Will şi pe Francisc Bacon, pe Byron şi pe Bertrand Russel. Am dat aceste nume de rezonanţă planetare, cu care, instantaneu, conştiinţa noastră publică asociază Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, anume pentru a le spune, fără inhibiţii, lui dom*Nigel etc comp, că noi, românii, avem bunul obicei ca, înainte de a discuta despre o ţară sau despre un popor să mergem la bibliotecă(unii, mai nou, pe Google) spre a ne edifica, la sursă, care sunt valorile durabile, personalităţile lor reprezentative.
De aceea, noi, românii, am primit zicerile otrăvite despre noi şi ai noştri ale acestui personaj (care, mai nou, a ajuns chiar în Parlamentul Uniunii Europene) cu toată rezerva demnă pe care o merită dejecţii de asemenea teapă. I s-au dat, personajului, mai multe replici tăioase, meritate, din partea unor instituţii şi personalităţi perfect îndrituite să facă acest lucru. Replici care – e bine să se spună deschis acest lucru!- s-au păstrat în regimul sobru şi riguros al discursului diplomatic şi nu au coborât până la subsolurile şovinismului purulent sau al resentimentelor coclite.
Nu zic ba, există şi unele motive reale care să susţină rezerva sau chiar supărările unor concetăţeni ai lui dom*Nigel sau a altor europeni de viţă veche. Numai că, iertat să fiu, nu cred că e prea cinstit din partea celor care şi-au făcut din anti-românism stindard de campanii vehemente. Păi cine, dacă nu chiar nişte anume feţe grele din exact aceste state-fanion al „corectitudinii politice” şi ai „societăţii deschise” nu puneau în genunchi pe coji de nucă şi ne altoiau la palmă cu nuiaua pe motiv că îi discriminăm pe conaţionalii noştri de o anumită etnie? Exact de aceeaşi etnie care,acum, îi scoate de ţâţâni pe dom? Nigel et comp.
Iar, pentru a spune lucrurilor pe nume, să nu uităm că noi, românii, am avea şi nişte dureroase argumente istorice pe care,însă, nu ne-am apucat să le transformăm în teme de discurs anti-londonez. Ce ar fi fost, de pildă, dacă i-am fi trântit-o, de la obraz, că nici noi, românii, nu putem uita aşa de uşor că am fost vânduţi lui Stalin şi Imperiului Roşu prin târgul făcut de premierul britanic Wiston Churchil cu I V Stalin şi consfinţit prin biletul parşiv scris într-o noapte într-unul din cotloanele de la Kremlin? Şi totuşi, uite că nu am făcut-o!
În schimb, îl primim cu sinceră ospitalitate pe Prinţul Charles şi îi mulţumim pentru cuvintele entuziaste şi, mai ales, consecvent rostite despre România şi despre români. Cuvinte pe care le socotim emblematice, reprezentative pentru ceea ce vrem, sincer şi decis, să fie şi să rămână punţi de legătură trainice şi frumoase dintre ţările şi popoarele noastre.
Se vor găsi,poate, niscai moralişti strepeziţi care să strâmbe din nas pe motiv că, tocmai în aceste momente de sărbătoare, mi-am găsit să pomenesc despre un asemenea specimen tarat de antiromânism patologic. Da, recunosc, am făcut-o intenţionat, fiindcă victoria adorabilei Simona Halep este un binevenit prilej spre a le-o spune , de la obraz şi cu voce tare, te unui dom*Nigel şi altora de teapa lui, că asemenea performanţe şi asemenea performeri reprezintă România şi exprimă etosul românesc! La ei vă invit să vă raportaţi, domnilor şi doamnelor, atunci când vreţi să vorbiţi, sincer şi cinstit, despre România şi despre români!
Zicea ,nu demult, acelaşi musiu Nigel că n-ar vrea să aibă, pe lângă casa lui, vecini români. Nici-o grijă băieţaş, rămâi tu, acolo în fundătura ta xenofobă fiindcă românii, în uriaşa lor majoritate, au alte itinerarii şi alte adrese unde să îşi caute şi să îşi găsească adevăraţii prieteni.
Şi te asigur, de pe acum, că nu-i departe ziua în care să vrei tu să fii vecin cu români de nivelul Simonei Halep sau a altora ca ea. Dar, atunci, să nu te miri dacă nu vei primi alt răspuns decât o apăsată tăcere. Răspunsul pe care îl meritaţi, dom*Nigel , tu şi alţii guralivi spurcaţi de teapa ta.
Şerban CIONOFF