Zamfira Pora – Scrisoare către Lucian Avramescu

Zori buni in lumina soarelui datator de speranta! V-ați gândit vreodată în câte moduri poți transmite un mesaj cuiva? Deși tacerea este asociată cel mai adesea cu monotonia, aflăm că, de fapt, aceasta este uneori mult mai plină de sens decât oricare alt mod de comunicare.„Tăcerea nu este o problemă de sunet, o absență a zgomotului, ci un simț, o rezonanță între sine și lume care suscită dimensiunea reculegerii, liniștea, dispariția oricărei diversiuni, oricărei solicitări, fixarea omului în spațiu” spunea David le Breton. Tăcerea unei persoane este, în anumite cazuri, justificată. Ea poate ascunde niște fapte sau evenimente ce nu pot fi spuse, pentru că evocarea lor ar provoca suferință. Toată această perioadă de tăcere va acumula o tensiune interioară foarte mare și în clipa rostirii, importanța, dar și dificultatea cuvintelor vor fi foarte mari. Dacă până nu demult credeam că tăcerea și vorbirea sunt antonime, cartea „Du silence”, m-a făcut să îmi schimb părerea. Vorbirea ia naștere din tăcere. Avem nevoie de o liniște interioară pentru a gândi ceea ce vom spune.Tăcerea mai poate fi răspunsul pentru o întrebare delicată sau ambiguă. Fără a folosi cuvinte, se pot spune o mie de lucruri ceea ce dumneavostra realizati, profund, prin reflectarea trairilor firesti dar atat de frumos redate! Imi suna in urechi cuvintele:” Soarele îmi intră în ochi și lăcrimez. Nefiind în stare să-ți răspund, razele vor da strălucire – și nu vreau – unei picături în irișii mei verzi de albaștri, iar tu ai putea crede cine știe ce-i”.O zi cu bucuria gandului si cuvintelor!