măști vesele,
măști triste,
chipuri bine mascate
ale tragediei,
ale nedumeririi
și chiar ale iubirii

multe înfățișări
poartă, își asumă
un actor

însă există o clipă,
o clipă a adevărului,
când, actorul,
de roluri se dezbracă,
când haina închipuirii
o lasă deoparte

și-l descoperi așa cum e,
cum simte secunda
în care fără să-l fi știut dinainte,
fără să te fi cunoscut,
afli din privirea lui,
din gesturile lui,
din cuvintele rostite,
din gândurile neexprimate,
afli tâlcul scenariului
care ad-hoc se scrie
între tine și el,
între spectator și omul,
omul-actor

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]