am învățat încet să te iubesc
ca un elev silabisind la școală
numele tău și-apoi pictând pe-o coală
sublimele ce te alcătuiesc

tu m-ai chemat iar eu tot vin într-una
cum frunza e chemată de arțar
cum sângele de inimă-i chemat
pentru ca-n lumea lui să fugă iar

ce-i o bătaie-a inimii? întregul
iubire, moarte și din nou iubire
calul ce sfarmă cu copita drumul
și-apoi îl face slovă de psaltire

am învățat încet să te iubesc
azi pe de rost te spun și uneori
te tac pe creștet și pe subsuori
și numai rar de tot eu te rostesc

(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]