Bărbații stau aliniați la poartă
Maturi destui dar și imberbi băieți
Pe unde treci, alții-ți pândesc venirea
Nerăbdători ei reazimă pereți.

Surâsul tău întâmplător e darul
Pe care câte unul îl primește
Iar dâra ta de alizeu-parfum
Prinde mascula pradă și-o strivește.

Ce ai, ce ții în poala ta de vele
De-ai răsturnat pământul pe o rână?
În zbilțul tău de perle și mărgele
Strivești, agăți, ne ai pe toți în mână.

Secretul tău, femeie triumfală
Nu-l dezlega chiar dacă-l vor cu zel
Savanți, poeți sau preoți în sutană
E tot ce ai! Nu-l vinde, mori cu el!
(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]