Învață să nu mori. Viața stă în creier și moartea vine tot din noi. Cancerul – stimulat de mintea noastră

 

Unul din cei mai mari cercetători americani în problema cancerului declara, enervat pe unele întrebări pe care le considera imbecile, că această ”boală fără leac” își are leacul în noi, în spiritul nostru, în psihicul nostru și mai ales în puterea de a ”agrega pozitivul din noi și a dezagrega negativul”. Celulele canceroase se înmulțesc ”irigate de gândurile negre” și tot ele dispar dacă nu le mai hrănești astfel. Vindecarea cancerului incepe cu intelegerea lui. Intr-un eseu remarcabil scris de Mark Vincent acest punct de vedere si-a gasit validarea. Intitulat: “Cancerul: O de-represiune a unui program de supravietuire comun tuturor celulelor?: O perspectiva istorica asupra naturii cancerului,” cancerul este vazut intr-o cu totul alta lumina:
“Cancerul vazut ca forma de adaptare evolutiva si programata, si nu ca o serie intamplatoare de mutatii cauzatoare de boli, raspunde la intrebarea legata de motivul existentei celulei de cancer, da sens proprietatilor sale, altfel inexplicabile, si promoveaza o abordare diferita fata de tratamentul acestei boli.”
“Trasaturile extinse, dar consistente, binecunoscute la toate tipurile de cancer agresiv, se clasifica in trei categorii: taxonomia (“filogeneza”), atavismul (“re-primitivizarea”) si robustetea (“rezistenta adaptiva”). Explicatia sumara nu este evolutia convergenta, ci derularea unui program foarte bine conservat de supravietuire, perfectionat de asprimea Precambrianului, la care celula canceroasa pare sa fie mai bine adaptata; si care este recreata in interiorul si spre marele dezavantaj al gazdei sale.”
Ceea ce Mark Vincent explica aici este ca, de fapt, cancerul este o regresie (atavism/re-primitivizare) a tipului de celula umana normala.
Cu alte cuvinte, exista in codul nostru genetic un istoric al incarnarilor celulare/organice din trecut, care, desi in forma latenta, pot fi readuse la viata atunci cand ofera avantaje pentru supravietuire. Cine poate spune, pana la urma, ca celulele sau tumorile canceroase nu numai ca nu reprezinta un haos (perspectiva mutationala a explicarii cancerului), dar sunt simptome ale incercarii de vindecare, sau de redobandire a unui echilibru in conditii vitrege, atunci cand nu mai exista optiuni?
Ceea ce este important legat de aceasta noua perspectiva asupra cancerului sunt implicatiile existentiale. In definitiv, daca nu este doar o chestiune de noroc pentru ca o persoana sa dezvolte cancer si alta nu, ci exista o logica, atunci probabil ca ne putem debarasa de fatalismul agresiv care ne face sa ne fie teama dar si sa detestam cancerul in aceeasi masura, fara insa sa-l intelegem vreodata pe deplin. Oricum, dezlegarea e în minte și noi putem alimenta răul sau iriga binele. Ocupă- te de tine cu dragoste, scria un cercetător chinez și nicio boală nu te poate atinge. Cancerul vine din mintea ta și tot acolo e medicamentul care-l alungă. Minunea vindecătoare din unele buruieni e reală. E reală dacă tu crezi în ea. Te vindeci de cancer dacă bei dimineața un pahar de apă cu lămâie timp de o lună. Cu o condiție – să crezi că așa e. Altfel mintea ta alterează orice tratament.
L. Iordache, AMPress