Liviu Rebreanu scria numai noaptea, ajutat de cafea şi ţigări pentru că numai noaptea îi oferea liniştea necesară actului creaţiei. Se spune că în nopţile inspirate îl prindeau zorii zilei treaz creând, după a douăzecea ceaşcă de cafea. Şi-a descris nopţile de lucru în interviul dat în 1933.

”Mai întâi de toate, trebuie să am linişte completă şi, fiindcă n-o găsesc decât noaptea, scriu noaptea, ca să pot trăi realmente cu personagele mele pe cari vreau să le evoc. Dorinţa de cât mai multă linişte mă face să scriu în diverse locuri. Înainte de a avea via, scriam unde mi se punea la dispoziţie o cameră sau un apartament, în care stăteam complet izolat, pentru a face opera aceasta de incubaţie şi creaţie literară. Iau loc la birou, între orele 9 şi 10 seara, în faţa unei pagini albe. Scriu până la 6-7 dimineaţa”, spunea Liviu Rebreanu.

Liviu Rebreanu a fost foarte superstiţios

Scriitorul realist era, în viaţa de zi cu zi, un om foarte superstiţios. Nu pleca la drum marţea, dacă zărea un preot pe stradă ştia că îl aşteaptă un lucru rău şi credea cu tărie în vise.

”Am toate superstiţiile posibile. De exemplu, nu plec la drum marţia, nu încep lucrul sâmbăta, numărul 7 nu mi-e favorabil, 13 în schimb îmi e simpatic. Cum ies şi văd un popă, ştiu că mă aşteaptă nenorocirea, după cum dacă îmi iese un ţigan, îmi pare bine. Cred în semne, în bătaia ochiului stâng, ochiului drept. Cred în visuri şi caut să le explic”, mărturisea Rebreanu.

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, în satul Târlișua, azi în județul Bistrița-Năsăud. A fost primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. A studiat la Școala Reală Superioară de Hovenzi, în nordul Ungariei, unde a obținut calificativul ”eminent”.

La 1 septembrie 1901, a fost repartizat sublocotenet în armata austro-ungară. Primele povestiri au fost scrise în limba maghiară (”Scara măgarilor”).

Sub presiunea unor încurcături bănești, a fost obligat să demisioneze din armată și s-a dedicat literaturii. La 25 octombrie 1910, a debutat la București. A scris mult, cu patimă, dar doar trei romane sunt considerate capodopere: ”Ion”, ”Răscoala”, ”Pădurea spânzuraților”.

Pe 1 septembrie 1944, Liviu Rebreanu se stinge la 59 de ani, din pricina unui chist la plămânul stâng.

Sursa – click.ro