Luminița Zaharia: patriotism desuet

sunt dată în consemn la frontieră
habar n-au că îmi iubesc cu disperare ţara
n-am încălcat niciodată graniţele
n-am divulgat secretul de stat
în picioare în faţa mării – şi nici n-am ratat
post-decembristă, primăvara

mă caută pentru evaziune sentimentală, am auzit
m-am sustras iubirii cînd mi-a bătut înfuriată la uşă
cu cătuşele gata pregătite: deschide, păpuşă
altfel îţi agravezi situaţia – şi nu se ştie
dacă în următoarele vieţi vei mai avea ceva drepturi
de pildă dreptul suprem la poezie!

unde credeţi că mă ascund?! de-a lungul paralelei patruş’cinci
leneşă cum sunt cu arderi latente
tolănită în iarbă beau tot soarele verii
visez c-aş fi didina lui terente
sau regina dacilor încălţată-n romane cu sfori
închipui rime care doar în limba mea prind viaţă
şi-mi împletesc rîzînd salbe de flori

Distribuie prietenilor

auzi la ei, că nu cunosc iubirea!
ceva în ţară trebuie schimbat – şi-n decor
capsula timpului îmi păstrează trofeul tinereţii
ce dacă miroase un pic a formol
mă bate pe umăr un gînd un fior
copleşitor şi diriguitor

sunt dată în consemn la frontieră
şi asta mi-e de mare ajutor