seara de toamnă blândă,
se încheie negrăbit,
în tăcere,
până când vocea artistului
o animă duios
prin glasul lui Gabriel Bălașa

îl știu de doi-trei ani,
muzica lui e înălțătoare,
îndeamnă la introspecție, la căutări divine,
la redescoperiri de sine

el nu doar cântă,
nu doar compune,
el, mozaicul îl rânduiește atent,
cu har, în marile catedrale

el, caută, descoperă, vede
esența vieții, altfel decât mulți o privesc,
o percep,
în oglinda fardată mult prea intens
a realității

vorbim despre tot,
în atât de puține cuvinte,
și reiese cum,
din poli înghețați,
răzbate arta, muzica,
poezia,
răzbate sensul profund,
al celor ce suntem,
ce căutăm pe pământ,
fără dinți, fără fard,
fără imagini care ne-arată cu totul altfel,
fără măști de prețios porțelan

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]