Adrian Năstase:Alternativă sau aventură?

    Fostul premier Adrian Năstase publică pe blog un text care merită citit. Unii-l pot citi pentru a-i lăuda logica, alții, ca de obicei, îl pot înjura chiar și fără a-l citi. Noi vi-l propunem spre lectură, fie și pentru ironia amară din final în lgătură  cu ”strategiile”adrian-nastase (1)  fostului său partid care avea tot și nu mai are nimic:

”Mărturisesc, nu am fost niciodată adeptul revolutiilor, desi poate, uneori, ele sunt necesare. Revolutiile dezvoltă, de obicei, violentă, genereaza răni, incercând să gasească solutii. Cicatrizarea acestor răni ia timp iar vindecarea lor durează mai multe generatii. Prefer schimbările prin reforme, asa cum un medic tratează simptomele fiecărei boli, in parte si pe rând. La fel cu multi oameni, acum, privesc la ce se intâmplă pe străzi si incerc să inteleg, mai ales, ce se intâmplă in sufletul concetătenilor mei mai tineri. De multi ani, in diverse universităti, le-am vorbit studentilor mei despre faptul că, inevitabil, in viata indivizilor si a societătilor (sau intre state) apar conflicte, dispute, diferente de abordare. Este important insă cum le rezolvi. Cei care le rezolvă cu intelepciune, merg mai departe; ceilalti se intorc la punctul zero.

Este vorba oare, acum, doar  de nemultumirile tinerilor din stradă sau sunt ei si corpul de rezonantă al nemultumirilor părintilor lor? Este vorba doar de supărarea celor care, nervosi fiind, sparg televizorul care-i enervează? Sau sunt lucruri mai profunde? Probabil. Nu inteleg insă care sunt  solutiile propuse. Multe strigăte de „jos” dar putine indemnuri „sus”. Iacobinii nu au reusit mare lucru nici in Revolutia franceza. Idealismul nu va asigura căldura in case la iarnă si nici plata datoriilor scadente ale statului.

Distribuie prietenilor

Varianta initială a reglementării motiunii de cenzură in Parlament presupunea doar să dai jos guvernul. Filozofia nouă este să propui, in acelasi timp, o altă echipă de guvernare si un program alternativ.

Sigur, in stradă, acum, sunt multi tineri educati, multi dintre ei pot face distinctia dintre bine si rău, dintre metropolă si colonie, ei pot intelege miza extraordinară a stabilitătii statului român, in conditiile instabilitătii din zonă. Sunt sigur că ei au informatii despre actiunile „Miscării Ocupy” sau despre cele ale „indignatilor” din diferite tări. Este important, de aceea, după părerea mea, ca actiunile din stradă nu să sustină o Utopie, ci  să genereze o alternativă. O alternativă si nu o aventură.

Mi-am adus aminte de destinul nefericit al unui poet si compozitor inzestrat – Marcel Bresliska, cunoscut mai ales sub pseudonimul Marcel Breslasu, devenit secretar de partid al Uniunii Scriitorilor, după „revolutia” din 1944. In 1938, el a publicat „Cântarea Cântărilor – Poeme pentru un oratoriu profan”. Adaug indemnului meu la intelepciune câteva din versurile sale:

„NU,

Fiecare trebuie să’njghebe totul de la ‘nceput.

Nimeni nu descuie taina lumii cu cheie de imprumut.

Intrebând de drumul mai scurt nu ajungi niciodată,

a ajunge nu-i nici pomană, nici minune, ci răsplată.

Decât un sfetnic la răspântie, mai bine te ‘ntâmpină o ‘ndoială.

Ocolul face parte din drum si risipa din socoteală.

…….

Nu,

Gândul care n’a rodit din trăire e zădărnicie si glumă,

se ‘ncolăceste in jurul lui insusi, până se sugrumă.

Tâlcul pe care crezi că l-ai prins, ti se strecoară din năvod

dacă nu l-ai impletit singur, cumpănind nod după nod,

gândul care n’a rodit din trăire nu poartă rod.”

 

PS In ceea ce priveste solutiile imediate, nu are rost să ne gândim la alegeri anticipate parlamentare (inclusiv in varianta simultană cu cele locale). Cel putin din  motive tehnice.  De aceea, o solutie probabilă pentru formarea unui nou guvern, in conditiile in care Liviu Dragnea nu a făcut o propunere de candidat de premier in numele unei coalitii majoritare, este repetarea modelului din 1991 – guvernul Stolojan (din care am făcut parte, alături de Mircea Ionescu Quintus)), intr-o formulă de mare coalitie condusă de un tehnocrat, guvern care avea ca mandat organizarea alegerilor parlamentare din 1992 (initial gândite a avea loc in 6 luni; până la urmă organizate după un an). Posibil ca Daniel Ciolos să fie propus pentru prima echipă; dacă nu va fi votat se va căuta un alt candidat cu acelasi profil. Trist pentru PSD este faptul că, in urmă cu un an, spera să aibă si presedintele si primul ministru, iar acum nu mai are nici măcar conducerea guvernului. Probabil că există insă o strategie pentru câstigarea alegerilor din 2016.