Lucian Avramescu: Cimitirele lumii, pline de românii mei vii

 

Mor prieteni prea mulţi, mor prieteni de tot
Se întâmplă subit pe traseu câte-o haltă
Unii pleacă aiurea, nu mai afli de ei
Alții apleacă direct în lumea zisă cealaltă

Se rărește pădurea, pe care-o știu, de copaci
Nu rămâne în loc nici măcar buturugă
Credincioșii n-au timp, la icoane, să spună
Pentru cei ce-au plecat, chiar de formă, o rugă

Distribuie prietenilor

Pleacă-n moarte poeți, cântăreți sau actori
Neștiuți, nevăzuți, pleacă oameni de rând
Unii vii fug ca-n moarte pe cărările lumii
Și în spate nu văd, zău, pe nimeni plângând

Cea mai gravă din toate, dintre morțile dure
Care seceră-n grabă biata mea Românie
Este moartea prin exil, prin plecarea-deces
În cimitirul unei lumi care încă e vie
1 noiembrie 2019, Sângeru