Tania Tudorica:Răspuns unui anonim (II)

De ce crezi că se ajunge la drame, la tragedii de-a dreptul în unele familii? Eu cred că de cele mai multe ori se fracturează echilibrul dintre „a fi„ și „a avea„. Unii au prea mult și uită să fie sau poate că n-au știut niciodată, alții nu pot să fie pentru că n-au necesarul unei vieți, fie ea simplă.  Părinții avuți cred că dacă le dau copiilor toate cele și asta încă de tineri și-au făcut datoria, ceilalți aruncă vina de a nu avea, pe oricine, pe leneșii de înaintași, pe sistem, doar ca să nu-și recunoască neputința. Și cum prea-binele e dușmanul binelui și cum prea-răul îndobitocește, ie-te drama! Viața copiilor e mereu ringul pe care urcă părinții boxând ori dansând. Când oferi cadou fiului tău, căruia oricum nu i-a lipsit nimic, un bolid de sute de cai putere cu ocazia împlinirii a 18 ani, nu te aștepți ca din teribilism să pupe primul copac? Nu, nu te aștepți! Și totuși se întâmplă. Cînd fiul vine la părinte și-i spune cu lacrimile amărăciunii înnodate-n barbă „Tată, sunt singurul din clasă care nu are o bicicletă„ iar tata schimbă vorba pentru că are grija lemnelor de foc, a slanei din pod și a făinei din lacră. Aceste extreme lasă urme adânci în formarea personalității fiului ce va deveni matur, dacă apucă. Poate că fiul celui bogat va conștientiza excesele familiei și le va tempera, fiul săracului va ieși din cercul viciat a lui „a„avea„ și devenind, va intra în zona de echilibru a celor două verbe. Poate că așa va fi și bine ar fi să fie, dar mai des se întâmplă invers. Bogații, cei veroși, își iau fiii la furat, iar săracii, cei proști și de aceea nepăsători, își condamnă fiii la o minimă, aproape inexistentă educație, pentru că educația costă. Apoi, fiul bogatului pierde la poker, se droghează cu cocaină, că na, conduce ambarcațiuni de lux în locații de lux, e pe prima pagină a revistelor „de scandal„ beat și drogat fiind i se fură de la mână ceasul de zeci de mii de coco, bijuteriile din jurul gâtului de alte câteva sute de mii… și-n general, se poate alege prafu’  când comanzi șampanie „Don Perignon cu roaba!. Celălalt renunță la liceu, asta dacă a terminat școala generală, iar dacă-l termină, nu ia bacul! Belea! „Păi nu-mi găsesc de muncă„, deși el știe că nu vrea să muncească! Mai sunt și alte categorii ce se mișcă mai înspre mijloc. Părinți care acceptă să devină sclavii nedeclarați ai copiilor. „Ca lor să nu le fie greu cum ne-a fost nouă„ Aici e drama, dacă mai devreme am vorbt despre extremele care-s ingrediente unei posibile tragedii. Copiii nu vor să-și ia zborul când e cald și bine în cuib. Păi chiar, de ce naiba ar face-o, când mama pune masa și lui și amantei adusă-n casa părintească, le spală, le calcă inclusiv chiloții, și merge-n casa ei pe vârfuri ca să nu deranjeze. Tata, ca să scape de atmosfera de scandal ce-i gata să izbucnească oricând, tace, burdușește frigiderul cu șunculițe afumate, cotlete de berbecuți… și dimineața stau la rând în fața unicei băi, după ce noaptea și-au pus dopuri în urechi. Cine să spună „Ajunge!„ în ambele cazuri? Norocul e că sunt multe familii în centrul lui „a avea unit cu „a fi„ iar de aici osatura necesară neamului ca să se susțină pe el însuși, ba să facă și vreo doi pași înainte. „Năravul din fire n-are lecuire„ zice-o vorbă, iar eu nu vreau să-ți aduc leacuri, anonimule! Vreau doar să-ți amintesc, cu respect, că-i musai  să nu ajungi la năravuri ce-ți pot afecta definitiv întreaga viață. Când furi, tu ăl veros, nu-ți lua fiul la furat, când nu faci nimic să-ți ușurezi povara sărăciei, tu ăl leneș, fă ce-oi face și ia-i lu’ fii-tu bicicletă! În rest eu cred că-i bine să dansăm în mijlocul ringului, ha! și boxul e-un dans, și de o fi să ne ajutăm copiii, să le dăm impulsul inițial. O școală bună, o educație izvorâtă din iubirea noastră și când or crește, un acoperiș deasupra capului, bine-ar fi nu mai mult de o garsonieră. Vrea mai mult, să-și facă! Noi să ne vedem de viața noastră eliberați fiind de constrângerile „meseriei„ de părinți ai unor copii mici și să le fim sprijin doar când e chiar necesar. În rest să ne întoarcem fața-nspre noi și să ne bucurăm ființa, împlinind-o, că mulți ani nu mai avem! S-auzim de bine, anonimule! (Comentariu scris pentru AMPress)