Viorel Iliescu și binele aflat, din belșug, în sufletul lui

 

E un tânăr din satul meu. Născut, ca și mine,  la Sângeru. A respirat aici, ceea ce doctorii numesc, ”aer rezidual”, adică acela care-ți rămâne toată viață – într-o infimă parte –în plămâni, după ce ai tras în piept prima avântată și țipătoare respirație.

Viorel Iliescu este unul dintre fruntașii, prin pricepere, ai internetului. Construiește site-uri, imaginează minuni, acolo unde priceperea, nu a mea, care tinde spre zero, ci a celor ca el, e pirpirie. Dar el are un lat de palmă mai sus decât toți ceilalți pe care-i știu ca specialiști în noua tehnologie și comunicare electronică.

Distribuie prietenilor

Dar nu despre înalta lui calificare într-un domeniu care azi devine de vârf, vreau să scriu. Ci despre faptul că acest tânăr de douăzeci și ceva de ani, care s-a format singur, s-a automodelat, nu și-a pierdut calitatea umană, instinctul și bucuria de a face bine, de a-și ajuta semenii găsiți la ananghie.

La Sângeru, un potop de o oră a distrus câteva case și a aluat vieți de copii. În satul Lapoș, de unde a pornit viitura, câteva case au fost prăduite cu totul de puhoaie. Oamenii n-au murit, dar au rămas fără bunuri, fără sprijin, fără nimic. Ei bine, acest internetist – nu știu cum se cheamă meseria – a inițiat un cont de ajutorare care nu poate fi deschis decât prin Anglia, într-o sofisticată încrengătură de date bancare și bani strânși prin Facebook.

Rezultatul unei dorințe de a ajuta a sensibilizat oameni, nu mulți, dar suma strânsă s-a ridicat la circa 5000 euro, bani depuși, prin notariat, de Viorel Iliescu, în mâna celor năpăstuiți. În plus, din munca lui a cumpărat uneia din familiile rămase fără nimic, un telefon nou, un aragaz și i-a dat și ceva bani.

E un puști de douăzeci și ceva de ani. Are probabil, o iubită, pe lângă iubirea de calculator. Și-a cumpărat singur mașină, muncind zi și noapte, la acest sistem ghilotinant al vieții multor tineri, dar viața lui n-a fost mutilată. Dimpotrivă. Bravo, Viorel! Gestul tău a surprins multă lume din Sângeru și Lapoș, iar convingerile legate de eșuarea multor tineri au suferit o ajustare stimabilă, în sensul că generația care vine n-a pierdut, din genă, omenia.
Lucian Avramescu