• Home
  • Fără categorie
  • Marian Cristici: „Dacă zgârii cu unghia, însă, stratul de var, iese sânge

Marian Cristici: „Dacă zgârii cu unghia, însă, stratul de var, iese sânge

marian cristici

„Dacă zgârii cu unghia, însă stratul de var, iese sânge. Sângele este singura culoare care doare”. „Construiam cu pixul și mașina de scris Olivetti, socialismul care-mi omorâse bunicii.” Sub minunatul titlu „ Transplantul de albastru” continuă să se scrie drama, tocmai că multe mai sunt de povestit, de aceea i-a dat Dumnezeu, omului, graiul: bucuria dialogului cu „zburdălnicia” libertății sale specifice. Este interesant, uimitor chiar, că aproape fiecare sat românesc evocat în scrierile maeștrilor, există cel mai trist personaj pe care l-am perceput direct pe ulițele copilăriei mele. Supus acelorași manifestări ale „neștiutorilor” copii, la care refuzam să particip, îmi provocau o nedreptate spontană, o revoltă tăcută, o durere, explicabile doar prin teama de a mă opune „găștii” încercată de câteva ori. „Leacul” avea să se producă într-o zi toridă de vară. Nu împlinisem 12 ani. Pe poteca pustie dinspre vii, l-am întâlnit subit față în față. Un om ce părea trecut de 70 de ani, în cămașă țărănească lungă și albă ca și mai albul său păr. Se apropia cu pași nesiguri, știam că e cea mai pașnică persoană și totuși ceva din atitudinea găștii avea impact și asupra mea, poate de aceea am simțit un fior ca un soc electric: „- Uite, taică, Dumnezeu ne pedepsește, vezi cum s-au răsucit foile la porumb, de secetă?!” „-Da, e căldură mare”, am îngăimat, sufocat și de surpriza că Nebunul nu era nebun! Am simțit de atunci că mi-era prieten, și nu m-a părăsit gândul onest al „Înțelepciunii nebunului”, când mai târziu aveam să aflu că-și petrecuse o bună parte a tinereții într-una din pușcăriile comuniste! Și cred că asta era explicația faptului că fiecare sat își avea „Nebunul” său: pușcăriile comuniste au distrus destule destine de țărani! Ceea ce-mi generează și azi aceeași revoltă, este că niciun om al satului, în atâtea scene deplorabile de umilire, nu-i lua apărarea! Ceea ce îmi sugerează ideea că „poporul”, cel puțin în vremea aceea, nu era nici nemulțumit nici revoltat. Manipularea își atinsese apreciabil menirea.

Parteneri